Rolul părintelui în procesul de ludoterapie

Rolul părintelui în procesul de ludoterapie

În ludoterapie, copilul este protagonistul propriei povești de vindecare. Totuși, în spatele fiecărui progres se află și un părinte care oferă stabilitate și sprijin emoțional, chiar dacă nu participă direct la ședințele de joc.

De ce este important rolul părintelui

Procesul terapeutic nu se limitează la spațiul de lucru al copilului cu terapeutul. Continuă acasă, în felul în care părintele ascultă, privește și înțelege.
Un părinte care observă fără să judece și ascultă fără să corecteze îi oferă copilului sentimentul de siguranță necesar pentru a explora și a se exprima liber în terapie.

Cum poate sprijini părintele procesul terapeutic

• Prin încredere: să lase terapeutului spațiu pentru a construi o relație autentică cu copilul.

• Prin răbdare: să înțeleagă că progresul emoțional apare treptat, în ritmul copilului.

• Prin reflecție: să fie dispus să observe propriile reacții și emoții care pot apărea în timpul procesului.

• Prin conectare: să petreacă timp de calitate cu copilul, fără presiune sau așteptări.

Vindecarea se întâmplă în relație

Ludoterapia implică nu doar copilul, ci întreaga familie.
Atunci când părintele se implică afectiv și sprijină procesul cu blândețe și consecvență, copilul simte că nu este singur. Această siguranță relațională devine baza dezvoltării emoționale și a vindecării.

Uneori, cel mai valoros sprijin este prezența tăcută a părintelui — aceea care spune fără cuvinte: „Sunt aici și te ascult.”

Rolul părintelui în ludoterapie este esențial. Fără a interveni direct, el poate susține procesul de vindecare al copilului prin încredere, răbdare și conectare autentică.