Jocul ca punte între emoții și cuvinte

Jocul ca punte între emoții și cuvinte

Copiii nu dispun întotdeauna de cuvintele necesare pentru a descrie ce simt. În fața unor emoții intense – frică, furie, rușine sau tristețe – limbajul se oprește, dar jocul continuă.
Prin ludoterapie, jocul devine un canal sigur de exprimare, o punte între trăirea emoțională și posibilitatea de a o înțelege.

Jocul – limbajul natural al emoțiilor

În lumea jocului, copilul nu are nevoie să explice. El trăiește. Construiește, distruge, ascunde sau salvează. În fiecare acțiune, poveste sau alegere, se exprimă o parte din universul său interior.
Terapeutul nu interpretează jocul la nivel rațional, ci îl ascultă simbolic – observând cum, dincolo de gesturi, se nasc sensuri.

De la tăcere la exprimare

Multe emoții reprimate își găsesc în joc prima formă de eliberare. Prin mișcare, roluri și simboluri, copilul retrăiește experiențe, le rearanjează și le transformă.
Pe măsură ce se simte înțeles și în siguranță, apare treptat și limbajul verbal – copilul începe să pună cuvinte pe ceea ce înainte simțea doar ca tensiune sau disconfort.

Puterea transformării prin joc

Jocul nu doar exprimă, ci și vindecă. În cadrul ludoterapiei, copilul învață să recunoască emoțiile, să le integreze și să le transforme în resurse.
Astfel, ceea ce era teamă devine curaj, ceea ce era furie devine protecție, iar ceea ce era tristețe devine dorință de apropiere.

În spațiul ludoterapiei, jocul devine limbajul inimii.
Prin el, copilul reușește să spună ce nu a putut rosti niciodată.

Blog post description

Ludoterapia transformă jocul într-un limbaj terapeutic prin care copilul își poate exprima emoțiile reprimate. În acest proces, tăcerea devine cuvânt, iar emoția se transformă în înțelegere și echilibru.